In fiecare zi incerc sa-mi gasesc un rost in viata...in fiecare zi ma trezesc si stau o clipa sa ma gandesc...sunt o fiinta insignifianta si lipsa mea nu ar avea nici un impact asupra a nimeni si nimic, la fel cum prezenta mea nu are nici un impact...Asa gandeam...pana intr-o zi...cand am vazut ca prezenta mea intr-un anumit loc, la un anumit moment era sa pricinuiasca mult rau anumitor persoane importante din viata mea( parinti si prieteni)...
Acum stau...si totul ma macina...nu ma pot ierta pentru acest lucru despre care multi ar zice ca a fost un lucru mic, care se uita...ei poate pot uita, insa eu nu...sunt mai sigura ca oricand ca nu am un rol benefic pe pamantul asta...ca sunt doar o nenorocita ce lasa numai nenorociri in urma...numai dezamagiri si suparare...poate intr-o zi voi ajunge sa recompensez tot raul facut...poate voi ajunge sa cred ca de fapt nu sunt chiar iadul pe pamant si ca pot face si eu ceva bun...regret din tot sufletul tot ce s-a intamplat...stiu ca nimeni nu ma crede...nu cer compasiunea nimanui si nu ma astept ca cineva sa ma creada...spun doar ca imi pare rau si ca as face orice sa pot da timpul inapoi sa indrept tot raul...dar nimeni nu poate vedea adanc in sufletul meu...nimeni nu poate vedea cat regret...ma condamn pentru ceea ce am facut...toti ma condamna...poate ca au dreptate...